Infecunditatea
Prin infecunditate sau infertilitate se intelege capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare.
Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva.
Termenul
de fecunditate este utilizat pentru a indica capacitatea celor doua
sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizi si
ovule), pe cand termenul de fertilitate arata mai precis capacitatea de a
produce urmasi vii si viabili.
Infecunditatea la mascul se exprima sub forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:
- inaptitudinea la coit si la insamantare (absenta libidoului, impotenta, anomalii si leziuni ale aparatului de copulatie);
- inaptitudine de fecundatie (tulburari ale spermiogenezei).
Infecunditatea la femela se identifica cu forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:
- inaptitudine la coit si insamantare (absenta caldurilor ,anomalii sau leziuni ale organelor din zona coitala);
- inaptitudine la fecundatie (tulburari ale ovogenezei si ale migrarii
gametilor masculi si femeli in tractusul cuprins intre vagin si
salpinx).
Infecunditatea femelei poate fi atribuita infertilitatii in urmatoarele cazuri:
- tulburari ale nidatiei, ale gestatiei si ale fatarii;
- tulburari de lactatie.
Refuzul
montei cat si montele urmate de infecunditate se pot datora
temperaturii prea ridicate din adapost, luminiozitatii foarte scazute
sau a altor conditii proaste de exploatare.
Masurile
de profilaxie si tratament vizeaza asigurarea linistii animalelor,
ameliorarea conditiilor de ambianta (temperatura), programul de lumina,
exploatarea rationala a femelelor si masculilor etc.
Programul
de lumina in perioada de pregatire a reproducatorilor trebuie sa fie de
8 ore pe zi, cu o intensitate luminoasa de 1 watt/m2. In perioada de
reproductie se vor asigura 14-16 ore de lumina pe zi, cu o intensitate
de 3-4 wati/m2.
Se
va avea in vedere ca prima monta este o operatie delicata si foarte
importanta pentru masculii tineri, de care depinde productia viitoare a
crescatoriei sau fermei. Totodata femela va fi adusa in cusca masculului
si va fi supravegheata pentru a se putea constata actul montei.
Pentru a favoriza prima monta, se vor evita femelele nervoase sau agresive, care ar putea traumatiza masculii.
Se
va observa comportarea si abordarea sexuala a masculilor si se va
verifica timpul pentru o incercare sau monta - daca este mai scurt sau
mai lung de 2 minute.
Varsta masculilor utilizati la monta difera in functie de rasa si talie, la fel si la femele, astfel:
- Urias german (belgian) - 10-12 luni;
- Berbecul german - 8-10 luni;
- Chinchilla - 6-8 luni;
- Neozeelandezul - 5-6 luni;
- Fluture german - 8-10 luni;
- Iepurele de "Angora" - 10-12 luni;
- Rasa comuna - 6-8 luni.
Monta se executa de regula dimineata.
Dupa efectuarea montei, femela se readuce in cusca ei ,notindu-se pe
fisa custii data montei si masculul. In caz ca monta nu a putut fi
observata, femela nu se lasa in cusca masculului mai mult de 3 ore,
eventual repetandu-se monta a doua zi.
Diagnosticul
gestatiei se efectueaza dupa 12-14 zile de la monta, prin palparea
abdomenului cu delicatete pentru a nu produce avorturi. Femelele
negestante (negaticve la palpare), deci cu monta infecunde, in functie
de stadiul ciclului estral, se planifica la o noua monta.
Anomalii ale apetitului sexual
In
primul rand trebuie amintita antipatia simtita de unul din cei doi
parteneri pusi fata in fata. Absenta apetitului sexual poate depinde
uneori de o stare de deficienta fiziologica existenta la unul din cei
doi parteneri. Un reproducator mascul, spre exemplu, poate prezenta
lipsa de apetit sexual pentru anumite femele.
Absenta
libidoului la mascul si a caldurilor la femela reflecta acea stare
particulara de anomalie sexuala cunoscuta sub numele de anafrodizie.
Se vorbeste, din contra, de frigiditate, cand libidoul respectiv caldurile sunt de o intensitate mai redusa decat in mod normal.
Anafrodizia
este o tulburare mai grava ca frigiditatea, fiind in general legata de
perturbari functionale sau de alterari ireversibile.
Cauzele care pot genera aceasta stare sunt multiple. Cele mai importante sunt legate insa de consagvinitate si de carente alimentare.
Consagvinitatea prea stransa poate sta la oroginea unor anumite forme de sterilitate. Cand
aceasta este practicata sistematic din primele generatii provoaca
adeseori aparitia unui complex de tulburari functionale ce se manifesta
prin sterilitate. Mai precis pot sa apara tulburari caracterizate
printr-un apetit sexual cu totul insuficient si ca urmare aparitia unor
dezechilibre ale sistemelor neoroendocrine care regleaza functia
sexuala. Pentru a obtine buni reproducatori masculi este necesar sa
cunoastem cat mai bine posibil ascendenta unei anumite linii genetice,
actionand judicios in alegerea parintilor.
Anafrodizia si frigiditatea de origine congenitala nu pot fi tratate sau vindecate.
In astfel de cazuri cel mai bun lucru consta in eliminarea de la
reproductie a animalelor frigide, deoarece acestea pot transmite pe cale
eredirara, la descendentii respectivi, aceste caractere negative.
Anafrodizia
si frigiditatea de origine aimentare pot avea drept cauze 4 genuri de
tulburari: tulburari de ordin cantitativ, cantitativ, carential si
tulburari datorate dezechilibrului componentelor ratiei. Ratiile prea
mici sau prea mari pot debilita organismul sau supraingrasa influentand,
in ambele situatii, negativ activitatea sexuala. Hipoalimentatia
provoaca e debilitare organica urmata intotdeauna de atenuarea
functiilor vitale si sporirea receptivitatii la boli. In furaje pot sa
lipseasca complet sau sa existe in cantitati destul de reduse principii
nutritivi indispensabili diferitelor functii organice. La masculi, de
exemplu, pentru a favoriza aparitia libidoului este mai bine sa se
adauge in ratie ovaz decat sa se recurga la interventia terapeutica
directa prin administrarea parenterala de hormon gonadotrop A, care
stimuleaza activitatea testiculara si producerea de hormon masculin
(testosteron).
Tulburarile
consecutive carentelor si dezechilibrului dintre elementele nutritive
ale ratiei se observa destul de frecvent la femela. Foarte imporatant
este rolul calciului si fosforului (macroelemente) si a iodului si
magneziului (microelemente) in ceea ce priveste fenomenele de
reproductie la femele. Este necesar sa amintim ca fosforul este
prezent in toti nucleii celulelor (sub forma de combinatii ale acidului
fosforic, pentru a construi acizii nucleici). Rolul sau este deci
esential pentru multipliicarea celulara, in special pentru epiteliile
germinative ele gonadelor.
Oligoelementele
exercita in cadrul proceselor metabolice celulare rolul de
biocatalizatori, activand enzimele si hormonii. Astfel, carenta de iod
se repercuteaza asupra tiroidei, a carei activitate endocrina este
corelata cu aparitia caldurilor. La iepuroaice, carenta de magneziu este
una din cauzele insuficientei dezvoltari a ovarelor si uterului si ca
urmare a manifestarlor de frigiditate. Manganul are o functie
stimulatoare asupra hipofizei anterioare, glanda engocrina care
elaboreaza hormonii gonadotropi.
Carenta de vitamina A
produce la mascul o dezvoltare insuficienta sau o redusa activitate
functionala a glandei intestitiale a testicolului care are ca urmare o
intarziere a pubertatii si o disfunctie a apetitului sexual. Se produc,
de asemenea, modificari de o deosebita gravitate la nivelul epiteliului
germinativ. La femele aceasta carenta produce intarzierea aparitiei
maturitatii sexuale, o insuficienta dezvoltare a ovarului, fenomene
degenerative la nivelul elementelor epiteliale ce captusesc foliculul de
graaf, urmate de lipsa caldurilor sau manifestarea acestora neregulat
ca intensitate si durata.
In
sfarsit, mentionam importanta deosebita exercitata de vitamina E asupra
proceselor de reproductie, care justifica si denumirea de vitamina a
fertilitatii (tocoferol - etimologic - care duce la nastere).
Administrarea
suplimentare de Cunifort ,in cantitate de 3 g la tineret si 5 g la
adulte ,este suficienta sa completeze, ca supliment vitamino-mineral,
necesarul zilnic pentru mentinerea normala a functiei de reproductie la
loturile hranite cu ratii normale si bine echilibrate.
Nimfomania
este un sindrom caracterizat prin manifestari de libido exagerat, care
apare la iepuroaica sub forma de calduri deosebit de frecvente si de o
durata si intensitate neobisnuita. Iepuroaica nimfomana incearca sa
"monteze" semenii indiferent daca acestia sunt masculi sau femele.
Aceasta tulburare poate avea un substrat ereditar sau poate depinde de o degenerare chistica a ovarelor.
Aceste exemplare vor fi excluse de la reproductie.
Anomalii de dezvoltare a oului
Reducerea
indicelui de profilicitate ca urmare a atrofiilor fetale produse in
prima perioada a gestatiei la iepuroaica au fost semnale inca din 1928
de Hammond, apoi de Lesbouyries si Lagneau, in 1947.
Este
vorba in linii generale de urmatoarea constatare: primii fetusi
expulzati la termen sunt complet normali si viabili ; urmatorii, cu
toate ca sunt dezvoltati, se nasc morti ; ultimii, din contra, sunt
embrioni sau fetusi in diferite stadii de evolutie.
Produsii
de conceptie prezinta deseori un grad de dezvoltare in raport cu
ordinea expulzarii lor, in sensul ca primii nascuti sunt cei mai mari.
Totusi
,in anumite cazuri, fetusii destul de dezvoltati pot sa fie expulzati
dupa fetusii de 4 sau 5 ori mai mici. Fetusii mai mari sunt acoperiti de
par ,pe cand cei mai mici au pielea complet goala. Fiecare fat are
propriul sau sac placentar.
Anomaliile
de dezvoltare amintite, intalnite nu numai la iepuroaica dar si la
catea, pisica sau scroafa (in ultimii ani depistate si de noi la nurca
si vulpe) au fost obiectul unor interpretari destul de contradictorii.
Din
cele ce s-au putut deduce din comportamentul diferitelor linii genetice
de iepuri, Hammond s-a pronuntat in favorarea unei atrofii fetale de
tip ereditar, dar din partea mamei, legata de un factor recesiv letal, a
carui frecventa ar fi intensificata de consagvinitate.
Toate femelele cu asemenea manifestari se exclud de la reproductie.
Distocii fetale
Tulburarile
de parturitie, exprimate prin fafari dificile sau chiar imposibile, se
observa destul de frecvent la iepuroaica, in special, in cazul fetusilor
prea voluminosi si mai ales cand primul fat a trebuit sa fie expulzat
din cauza proportiilor sale considerabile.
Datorita
fragilitatii tesuturilor conductului vaginal si a colonului uterin a
iepuroaicei este riscant sa incercam extragerea fetusilor cu instrumente
chirurgicale (utilizate de obicei pentru interventii obstetricale la
femelele mamiferelor de talie mica).
Singura solutie este extragerea fetusilor prin operatie cezariana, daca acestea sunt exemplare de valoare mare.
Tulburari de lactatie
Dezvolatarea
glandelor mamare este legata de dezvoltarea ovariana: in faza
foliculinica a ciclului estral al iepuroaicei ovulatia este precedata de
hiperemia si hiperplazia glandei mamare.
Dezvoltarea
mamelelor devine apoi considerabila in cursul fazei luteinice, adica
atunci cand activitatea corpului galben se desfasoara prin intermediul
propriului sau hormon - progesteronul.
Dupa
fatare, odata initiata productia de lapte este apoi sustinuta de un alt
hormon galactogen de origine anterohiopfizara - prolactina.
Secretia
lactata este influentata in mod reflex si de suptul puilor.
Dificultatile intalnite de pui in sugerea laptelui din sfarcurile cu
mamite, tumori sau fara lapte, pot avea consecinte destul de grave.
Mamitele,
tumorile sau factorii de stres (prezenta rozatoarelor ,paiele din cuib
poluate de rozatoare cu urina, latratul cainilor, zgomote puternice
etc.), induc pe cale subordonata perturbatii ale ciclului ovarian,
agalxie si mortalitate la cuib. Tulburarile de lactatie pot fi prevenite
prin asigurarea unor conditii de reproductie normale: liniste, o buna
furajare sub raport cantitativ si calitativ, deratizari etc.
Mamite
Inflamatia glandelor mamare apare in mod normal inainte de fatare.
Pentru
evitarea unei inflamatii prea puternice si a unei productii de lapte in
exces, ce ar putea duce la mamite septice ,se procedeaza la
restrictionarea furajera a iepuroaicelor predispuse, cu 1-2 zile inainte
de fatare. Mamitele mai pot fi cauzate si de asternutul infectat, cusca
murdara sau muscaturile puilor infomatati, care ranesc mamela. Clinic,
mamela inflamata se prezinta tumefiata ,calda si dureroasa.
Din
cauza hipersensibilitatii dureroase mamele sunt adesea nevoite sa
respinga puii care vor sa suga. Continutul unei asemenea glande este
reprezentat de o cantitate mica de exsudat mucopurulent sau
sangvinolent, din care la examenul de laborator se izoleaza de regula
stafilococii.
Evolutia mamitei stafilocicice este lunga si tratamentul dificil si greu d eaplicat.
Din
cauza starii febrile si a durerii intense iepuroaica sta retrasa,
refuza hrana si slabeste rapid. In asemenea situatii se pot face
adoptii, daca este posobil, trecand puii la o mama doica. Acest
artificiu ar permite aplicarea de pomezi antiseptice si calmante pe
mamelele inflamate fara riscul de a se intoxica puii prin supt.
Un exemplu de unguent este produsul MAMICALM, care contine:
- Camfor ................................................................. 5 g
- Acid boric .............................................................. 1 g
- Excipient uleios + vaselina cu salicitat de metil q.s. 100 g
Se unge si se maseaza usor mamela inflamata.
Utilizarea
de antibiotice pe cale intramamara nu a dat rezultate. Pe cale
palenterala injectiile cu penicilina G-procaina in doze zilnice de
20.000-300.000 U.I. sau 20.000 U.I. doza de atac ,urmata de repatarea la
4 ore a cate 10.000 U.I. pot da unele ameliorari. In orice caz,
sechelele ramase la femelele vindecate fac ca acestea sa fie eliminate
de la reproductie la ciclul urmator.
Embriofagia
Embriofagia sau canibalismul se observa deseori la iepuroaice imediat dupa o fatare normala sau un avort.
Mamele
dupa ce au pregatit cuibul pentru puii lor, sfarsesc prin a-i devora.
Aceasta forma de canibalism se manifesta in general in timpul noptii si
cand este vorba de un numar mic de pui la fatare.
Cand insa numarul de pui la fatare este normal, mama se limiteaza la a devora doar unul sau doi, altii raman mutilati.
Cauzele acestui serios inconvenient in cresterea iepurilor nu sunt inca pe deplin elucidate.
Unele
ipoteze sustin lipsa (din hrana) a proteinelor, vitaminelor (vitamina A
i special), sarurilor minerale, suculentelor sau apei.
Alti
autori atribuie embriofagia unei pervertiri a instinctului matern catre
tipul unei veritabile nevroze, in cazul in care fenomenul se repeta la
aceeasi iepuroaica la toate fatarile.
In
afara manifestarilor carentiale sau genetice noi am remarcat aceasta
situatie in imprejurari create de spaima prin factori de stres brutali
(zgomote puternice, prezenta cainilor si pisicilor ,invaziile de
rozatoare, vizitatori in grupuri, descarcari electrice, motoare etc.).
De altfel, acesti factori genereaza abandonul puilor nou-nascuti si la
alte femele, care nu manifesta canibalismul.
Sursa: carti depre iepuri
Acest articol v-a fost oferit prin amabilitatea domnului cunicultor IONUT CAMPEANU din Videle judetul Teleorman
( Crescator de iepuri rasa Urias German Gri )
Aflati mai multe informatii despre autor aici:
http://ionutk.sunphoto.ro/
