Disfunctii ale iepurilor reproducatori

 Infecunditatea

 Prin infecunditate sau infertilitate se intelege capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare.

Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva.

Termenul de fecunditate  este utilizat pentru a indica capacitatea celor doua sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizi si ovule), pe cand termenul de fertilitate arata mai precis capacitatea de a produce urmasi vii si viabili.

Infecunditatea la mascul se exprima sub forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:

  - inaptitudinea la coit si la insamantare (absenta libidoului, impotenta, anomalii si leziuni ale aparatului de copulatie);
  - inaptitudine de fecundatie (tulburari ale spermiogenezei).

 Infecunditatea la femela se identifica cu forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:

  - inaptitudine la coit si insamantare (absenta caldurilor ,anomalii sau leziuni ale organelor din zona coitala);
  - inaptitudine la fecundatie (tulburari ale ovogenezei si ale migrarii gametilor masculi si femeli in tractusul cuprins intre vagin si salpinx).

 Infecunditatea femelei poate fi atribuita infertilitatii in urmatoarele cazuri:

  - tulburari ale nidatiei, ale gestatiei si ale fatarii;
  - tulburari de lactatie.

 Refuzul montei cat si montele urmate de infecunditate se pot datora temperaturii prea ridicate din adapost, luminiozitatii foarte scazute sau a altor conditii proaste de exploatare.
 

Masurile de profilaxie si tratament vizeaza asigurarea linistii animalelor, ameliorarea conditiilor de ambianta (temperatura), programul de lumina, exploatarea rationala a femelelor si masculilor etc.

 Programul de lumina in perioada de pregatire a reproducatorilor trebuie sa fie de 8 ore pe zi, cu o intensitate luminoasa de 1 watt/m2. In perioada de reproductie se vor asigura 14-16 ore de lumina pe zi, cu o intensitate de 3-4 wati/m2.
 

Se va avea in vedere ca prima monta este o operatie delicata si foarte importanta pentru masculii tineri, de care depinde productia viitoare a crescatoriei sau fermei. Totodata femela va fi adusa in cusca masculului si va fi supravegheata pentru a se putea constata actul montei.

Pentru a favoriza prima monta, se vor evita femelele nervoase sau agresive, care ar putea traumatiza masculii.

Se va observa comportarea si abordarea sexuala a masculilor si se va verifica timpul pentru o incercare sau monta - daca este mai scurt sau mai lung de 2 minute.

 Varsta masculilor utilizati la monta difera in functie de rasa si talie, la fel si la femele, astfel:

  - Urias german (belgian) - 10-12 luni;
  - Berbecul german - 8-10 luni;
  - Chinchilla - 6-8 luni;
  - Neozeelandezul - 5-6 luni;
  - Fluture german - 8-10 luni;
  - Iepurele de "Angora" - 10-12 luni;
  - Rasa comuna - 6-8 luni.

 Monta se executa de regula dimineata. Dupa efectuarea montei, femela se readuce in cusca ei ,notindu-se pe fisa custii data montei si masculul. In caz ca monta nu a putut fi observata, femela nu se lasa in cusca masculului mai mult de 3 ore, eventual repetandu-se monta a doua zi.
 

Diagnosticul gestatiei se efectueaza dupa 12-14 zile de la monta, prin palparea abdomenului cu delicatete pentru a nu produce avorturi. Femelele negestante (negaticve la palpare), deci cu monta infecunde, in functie de stadiul ciclului estral, se planifica la o noua monta.

Anomalii ale apetitului sexual

 In primul rand trebuie amintita antipatia simtita de unul din cei doi parteneri pusi fata in fata. Absenta apetitului sexual poate depinde uneori de o stare de deficienta fiziologica existenta la unul din cei doi parteneri. Un reproducator mascul, spre exemplu, poate prezenta lipsa de apetit sexual pentru anumite femele.
 

Absenta libidoului la mascul si a caldurilor la femela reflecta acea stare particulara de anomalie sexuala cunoscuta sub numele de anafrodizie.

Se vorbeste, din contra, de frigiditate, cand libidoul respectiv caldurile sunt de o intensitate mai redusa decat in mod normal.
 

Anafrodizia este o tulburare mai grava ca frigiditatea, fiind in general legata de perturbari functionale sau de alterari ireversibile.

 Cauzele care pot genera aceasta stare sunt multiple. Cele mai importante sunt legate insa de consagvinitate si de carente alimentare.
 

Consagvinitatea prea stransa poate sta la oroginea unor anumite forme de sterilitate. Cand aceasta este practicata sistematic din primele generatii provoaca adeseori aparitia unui complex de tulburari functionale ce se manifesta prin sterilitate. Mai precis pot sa apara tulburari caracterizate printr-un apetit sexual cu totul insuficient si  ca urmare aparitia unor dezechilibre ale sistemelor neoroendocrine care regleaza functia sexuala. Pentru a obtine buni reproducatori masculi este necesar sa cunoastem cat mai bine posibil ascendenta unei anumite linii genetice, actionand judicios in alegerea parintilor.
 

Anafrodizia si frigiditatea de origine congenitala nu pot fi tratate sau vindecate. In astfel de cazuri cel mai bun lucru consta in eliminarea de la reproductie a animalelor frigide, deoarece acestea pot transmite pe cale eredirara, la descendentii respectivi, aceste caractere negative.
 

Anafrodizia si frigiditatea de origine aimentare pot avea drept cauze 4  genuri de tulburari: tulburari de ordin cantitativ, cantitativ, carential si tulburari datorate dezechilibrului componentelor ratiei. Ratiile prea mici sau prea mari pot debilita organismul sau supraingrasa influentand, in ambele situatii, negativ activitatea sexuala. Hipoalimentatia provoaca e debilitare organica urmata intotdeauna de atenuarea functiilor vitale si sporirea receptivitatii la boli. In furaje pot sa lipseasca complet sau sa existe in cantitati destul de reduse principii nutritivi indispensabili diferitelor functii organice. La masculi, de exemplu, pentru a favoriza aparitia libidoului este mai bine sa se adauge in ratie ovaz decat sa se recurga la interventia terapeutica directa prin administrarea parenterala de hormon gonadotrop A, care stimuleaza activitatea testiculara si producerea de hormon masculin (testosteron).
 

Tulburarile consecutive carentelor si dezechilibrului dintre elementele nutritive ale ratiei se observa destul de frecvent la femela. Foarte imporatant este rolul calciului si fosforului (macroelemente) si a iodului si magneziului (microelemente) in ceea ce priveste fenomenele de reproductie la femele. Este necesar sa amintim ca fosforul este prezent in toti nucleii celulelor (sub forma de combinatii ale acidului fosforic, pentru a construi acizii nucleici). Rolul sau este deci esential pentru multipliicarea celulara, in special pentru epiteliile germinative ele gonadelor.
 

Oligoelementele exercita in cadrul proceselor metabolice celulare rolul de biocatalizatori, activand enzimele si hormonii. Astfel, carenta de iod se repercuteaza asupra tiroidei, a carei activitate endocrina este corelata cu aparitia caldurilor. La iepuroaice, carenta de magneziu este una din cauzele insuficientei dezvoltari a ovarelor si uterului si ca urmare a manifestarlor de frigiditate. Manganul are o functie stimulatoare asupra hipofizei anterioare, glanda engocrina care elaboreaza hormonii gonadotropi.

 Carenta de vitamina A produce la mascul o dezvoltare insuficienta sau o redusa activitate functionala a glandei intestitiale a testicolului care are ca urmare o intarziere a pubertatii si o disfunctie a apetitului sexual. Se produc, de asemenea, modificari de o deosebita gravitate la nivelul epiteliului germinativ. La femele aceasta carenta produce intarzierea aparitiei maturitatii sexuale, o insuficienta dezvoltare a ovarului, fenomene degenerative la nivelul elementelor epiteliale ce captusesc foliculul de graaf, urmate de lipsa caldurilor sau manifestarea acestora neregulat ca intensitate si durata.

 In sfarsit, mentionam importanta deosebita exercitata de vitamina E asupra proceselor de reproductie, care justifica si denumirea de vitamina a fertilitatii (tocoferol - etimologic - care duce la nastere).
 

Administrarea suplimentare de Cunifort ,in cantitate de 3 g la tineret si 5 g la adulte ,este suficienta sa completeze, ca supliment vitamino-mineral, necesarul zilnic pentru mentinerea normala a functiei de reproductie la loturile hranite cu ratii normale si bine echilibrate.

 Nimfomania este un sindrom caracterizat prin manifestari de libido exagerat, care apare la iepuroaica sub forma de calduri deosebit de frecvente si de o durata si intensitate neobisnuita. Iepuroaica nimfomana incearca sa "monteze" semenii indiferent daca acestia sunt masculi sau femele.

Aceasta tulburare poate avea un substrat ereditar sau poate depinde de o degenerare chistica a ovarelor.
 Aceste exemplare vor fi excluse de la reproductie.

Anomalii de dezvoltare a oului

 Reducerea indicelui de profilicitate ca urmare a atrofiilor fetale produse in prima perioada a gestatiei la iepuroaica au fost semnale inca din 1928 de Hammond, apoi de Lesbouyries si Lagneau, in 1947.

Este vorba in linii generale de urmatoarea constatare: primii fetusi expulzati la termen sunt complet normali si viabili ; urmatorii, cu toate ca sunt dezvoltati, se nasc morti ; ultimii, din contra, sunt embrioni sau fetusi in diferite stadii de evolutie.

Produsii de conceptie prezinta deseori un grad de dezvoltare in raport cu ordinea expulzarii lor, in sensul ca primii nascuti sunt cei mai mari.

Totusi ,in anumite cazuri, fetusii destul de dezvoltati pot sa fie expulzati dupa fetusii de 4 sau 5 ori mai mici. Fetusii mai mari sunt acoperiti de par ,pe cand cei mai mici au pielea complet goala. Fiecare fat are propriul sau sac placentar.

 Anomaliile de dezvoltare amintite, intalnite nu numai la iepuroaica dar si la catea, pisica sau scroafa (in ultimii ani depistate si de noi la nurca si vulpe) au fost obiectul unor interpretari destul de contradictorii.
 

Din cele ce s-au putut deduce din comportamentul diferitelor linii genetice de iepuri, Hammond s-a pronuntat in favorarea unei atrofii fetale de tip ereditar, dar din partea mamei, legata de un factor recesiv letal, a carui frecventa ar fi intensificata de consagvinitate.
 Toate femelele cu asemenea manifestari se exclud de la reproductie.

Distocii fetale

 Tulburarile de parturitie, exprimate prin fafari dificile sau chiar imposibile, se observa destul de frecvent la iepuroaica, in special, in cazul fetusilor prea voluminosi si mai ales cand primul fat a trebuit sa fie expulzat din cauza proportiilor sale considerabile.

Datorita fragilitatii tesuturilor conductului vaginal si a colonului uterin a iepuroaicei este riscant sa incercam extragerea fetusilor cu instrumente chirurgicale (utilizate de obicei pentru interventii obstetricale la femelele mamiferelor de talie mica).
 Singura solutie este extragerea fetusilor prin operatie cezariana, daca acestea sunt exemplare de valoare mare.

Tulburari de lactatie

 Dezvolatarea glandelor mamare este legata de dezvoltarea ovariana: in faza foliculinica a ciclului estral al iepuroaicei ovulatia este precedata de hiperemia si hiperplazia glandei mamare.

 Dezvoltarea mamelelor devine apoi considerabila in cursul fazei luteinice, adica atunci cand activitatea corpului galben se desfasoara prin intermediul propriului sau hormon - progesteronul.

Dupa fatare, odata initiata productia de lapte este apoi sustinuta de un alt hormon galactogen de origine anterohiopfizara - prolactina.

Secretia lactata este influentata in mod reflex si de suptul puilor. Dificultatile intalnite de pui in sugerea laptelui din sfarcurile cu mamite, tumori sau fara lapte, pot avea consecinte destul de grave.

Mamitele, tumorile sau factorii de stres (prezenta rozatoarelor ,paiele din cuib poluate de rozatoare cu urina, latratul cainilor, zgomote puternice etc.), induc pe cale subordonata perturbatii ale ciclului ovarian, agalxie si mortalitate la cuib. Tulburarile de lactatie pot fi prevenite prin asigurarea unor conditii de reproductie normale: liniste, o buna furajare sub raport cantitativ si calitativ, deratizari etc.

Mamite

 Inflamatia glandelor mamare apare in mod normal inainte de fatare.

Pentru evitarea unei inflamatii prea puternice si a unei productii de lapte in exces, ce ar putea duce la mamite septice ,se procedeaza la restrictionarea furajera a iepuroaicelor predispuse, cu 1-2 zile inainte de fatare. Mamitele mai pot fi cauzate si de asternutul infectat, cusca murdara sau muscaturile puilor infomatati, care ranesc mamela. Clinic, mamela inflamata se prezinta tumefiata ,calda si dureroasa.

Din cauza hipersensibilitatii dureroase mamele sunt adesea nevoite sa respinga puii care vor sa suga. Continutul unei asemenea glande este reprezentat de o cantitate mica de exsudat mucopurulent sau sangvinolent, din care la examenul de laborator se izoleaza de regula stafilococii.

 Evolutia mamitei stafilocicice este lunga si tratamentul dificil si greu d eaplicat.

 Din cauza starii febrile si a durerii intense iepuroaica sta retrasa, refuza hrana si slabeste rapid. In asemenea situatii se pot face adoptii, daca este posobil, trecand puii la o mama doica. Acest artificiu ar permite aplicarea de pomezi antiseptice si calmante pe mamelele inflamate fara riscul de a se intoxica puii prin supt.

Un exemplu de unguent este produsul MAMICALM, care contine:

    - Camfor ................................................................. 5 g
    - Acid boric .............................................................. 1 g
    - Excipient uleios + vaselina cu salicitat de metil q.s. 100 g
 

Se unge si se maseaza usor mamela inflamata.
 

Utilizarea de antibiotice pe cale intramamara nu a dat rezultate. Pe cale palenterala injectiile cu penicilina G-procaina in doze zilnice de 20.000-300.000 U.I. sau 20.000 U.I. doza de atac ,urmata de repatarea la 4 ore a cate 10.000 U.I. pot da unele ameliorari. In orice caz, sechelele ramase la femelele vindecate fac ca acestea sa fie eliminate de la reproductie la ciclul urmator.

 Embriofagia

 Embriofagia sau canibalismul se observa deseori la iepuroaice imediat dupa o fatare normala sau un avort.

Mamele dupa ce au pregatit cuibul pentru puii lor, sfarsesc prin a-i devora. Aceasta forma de canibalism se manifesta in general in timpul noptii si cand este vorba de un numar mic de pui la fatare. 

Cand insa numarul de pui la fatare este normal, mama se limiteaza la a devora doar unul sau doi, altii raman mutilati.
 

Cauzele acestui serios inconvenient in cresterea iepurilor nu sunt inca pe deplin elucidate.
 Unele ipoteze sustin lipsa (din hrana) a proteinelor, vitaminelor (vitamina A i special), sarurilor minerale, suculentelor sau apei.

 Alti autori atribuie embriofagia unei pervertiri a instinctului matern catre tipul unei veritabile nevroze, in cazul in care fenomenul se repeta la aceeasi iepuroaica la toate fatarile.

 In afara manifestarilor carentiale sau genetice noi am remarcat aceasta situatie in imprejurari create de spaima prin factori de stres brutali (zgomote puternice, prezenta cainilor si pisicilor ,invaziile de rozatoare, vizitatori in grupuri, descarcari electrice, motoare etc.). De altfel, acesti factori genereaza abandonul puilor nou-nascuti si la alte femele, care nu manifesta canibalismul.

Sursa: carti depre iepuri
Acest articol v-a fost oferit prin amabilitatea domnului cunicultor IONUT CAMPEANU din Videle judetul Teleorman
( Crescator de iepuri rasa Urias German Gri )
Aflati mai multe informatii despre autor aici: http://ionutk.sunphoto.ro/ 

Ciorba de Iepure cu Galusti de Ficat - Retete Culinare

Evaluare utilizator: / 10
Cel mai slabCel mai bun 

Ciorba de Iepure cu Galusti de Ficat

( Retete Culinare din Carne de Iepure )

Ingrediente: 

• un iepure portionat (se pune separat ficatul)
• legume , morcovi, telina, patrunjel, broccoli dupa dorinta
• patrunjel verde
• un ou
• faina integrala (se poate si alba )
• unt
• sare, piper
• ulei
• zeama de la o lamaie (nu recomand borsul )
• smantana

Se pune la fiert iepurele si ficatul in apa cu sare, dar ficatul se scoate mai repede din zeama.

Atunci cand carnea este fiarta, de scot bucatile din oala si se adauga in zeama zarzavatul taiat bucati, nu si cartofii !

In timp ce fierb legumele, se scoate toata carnea de pe oase si se pune deoparte.

Ficatul se preseaza cu o furculita si , dupa ce devine pasta,  se amesteca cu 10 linguri de faina alba, un ou, putina apa , unt ( o lingurita)  si se freaca intr-un bol pana se optine o compozitie omogena de aluat moale, se sareaza si se pipereaza dupa gust.

Cand observam ca legumele s-au fiert, se adauga carnea inapoi in oala , se fac mici portii din aluatul din bol cu ajutorul unei lingurite si se pun in ciorba.

Observam ca galustele de ficat s-au fiert in momentul in care acestea se ridica la suprafata.

Apoi vom adauga zeama de lamaie, verdeata si optional o lingura de smantana.

POFTA BUNA !

Sursa: experienta personala
Acest articol v-a fost oferit prin amabilitatea doamnei cunicultor KATI ROSCA din Baia Sprie /Maramures.
Din pacate, autoarea retetei nu ne-a trimis si imagini.

Iepuri Neozeelandez Alb standardul rasei

Evaluare utilizator: / 40
Cel mai slabCel mai bun 

Standardul rasei Neozeelandez Alb

Aceasta rasa de iepuri de casa s-a format in America de Nord in anul 1910 si s-a perfectionat in continuare.
Este tipul american al iepurelui ideal pentru productia de carne, avand azi o mare raza de raspandire in toate tarile cu o cunicultura dezvoltata.

 Dintre cele 28 de rase si 77 de subrase de iepuri de casa din SUA numai rasele "Neozeelandezul alb" si "California" se considera rase specializate pentru carne.
 "Neozeelandezul alb" s-a format in urma mutatiei in albinos a rasei "Neozeelandezului rosu" si prin incrucusarea cu Uriasul Belgian".
 Prin selectie, in decursul anilor s-au obtinut familii si linii cu calitati exceptionale atat in ceea ce priveste performantele pentru carne si finetea fibrei musculare, cat si in ceea ce priveste dezvoltarea armonioasa a corpului, frumusetea blanitei, precocitatea, prolificitatea, insusirea lactifera, ingrijirea puilor, precum si pentru indicele ridicat de folosire a nutreturilor.

 Are greutatea media de 4 kg (cu minima de 3 kg si maxima 5,5 kg) ca si "Neozeelandezul rosu".
 Greutatea ideala este 4,5 kg la iepuroiul adult si 5,5 kg pentru iepuroaica.
 Conformatia corporala este frumoasa, de tip brevimorf.
Capul este rotund, potrivit mare, lung de 12-14 cm, cu profilul aproape drept, avand o curbura intre ochi si nas ; are ochi expresivi, stralucitori, de culoare rosie vie ; urechile sunt de lungime mijlocie (11-12 cm), purtate in sus ,drepte, in forma de "V"si au varfurile rotunde.

 Gatul este scurt, gros, musculos si leaga bine capul de trunchi, la femela avand o mica "salba".
Trunchiul este cilindric, indesat, plin de carne, cu pieptul adanc, cu perimetrul toracic de 32-36 cm, linia spinarii dreapta si larga, trenul posterior lat, dezvoltat armonios, rotund, musculos.
 Picioarele puternice, cu unghii albe sau roz.
 Coada de lungime mijlocie, dreapta, bine imblanita, purtata pe spate.

 Blanita are culoare alba imaculat, lucitoare, cu parul (jar si puf) des, iar cand este dat cu mana in raspar, revine de indata la pozitia normala.
 Lungimea corpului masurata de la varful nasului la baza cozii este, in medie, de 47 cm la mascul si de 49-50 cm la femela.
 Este precoce.
Varsta de reproductie, in conditii normale de crestere, este 5-6 luni si jumatate pentru iepuroaica si 5 luni jumatate - 6 luni pentru iepuroi.



Sursa: carti depre iepuri
Acest articol v-a fost oferit prin amabilitatea domnului cunicultor IONUT CAMPEANU din Videle judetul Teleorman
( Crescator de iepuri rasa Urias German Gri )
Aflati mai multe informatii despre autor aici: http://ionutk.sunphoto.ro/ 

Determinarea Varstei la Iepurii de Casa si cum deosebim

Evaluare utilizator: / 16
Cel mai slabCel mai bun 

Criteriile orientative pentru stabilirea varstei iepurilor de casa sunt mai putin concludente fata de cele exeistente la alte specii. Ghidandu-me dupa dinti si alte semne, aceste criterii satisfac, totusi, cerintele.
Aprecierea varstei iepurilor dupa dinti
Schimbarea dintilor de lapte (caduci) cu dinti permanenti se face timpuriu. Dintii caduci (schimbatori)  sunt numai cei 2 incisivi superiori secundari si premolari ; ei sunt de culoare mai deschisa decat dintii permanenti.
Dupa cateva zile de la nastere apar incisivii care-i inlocuiesc pe cei caduci. La aceasta varsta sunt 6 incisivi superiori asezati pe 3 randuri, spate in spate, cei dinurma asteptand caderea celor din mijloc, pentru a le lua locul.
La 18 zile apar premolarii permanenti care-i imping si le iau locul celor caduci: 3 superiori si 2 inferiori, de fiecare maxilar.
La 20 de zile ies molarii: 3 superiori si 3 inferiori pe fiecare maxilar, care la 30 de zile ajung la nivel.
Cresterea incisivilor principali are loc tot timpul vietii. Tocirea lor se face prin roaderea furajelor tari: graunte, ramuri, coaja copacilor sau unele obiecte din lemn. Forma suprafetei de tocire este ovala in tinerete si devine rotunda odata cu inaintarea in varsta. Lungimea incisivilor creste, de asemenea, odata cu varsta.
Culoarea incisivilor se inchide pe masura ce trece timpul, fiind alb-galbuie la tineret si galbena inchis spre bruna la iepurii in varsta.
Santul median, care exista numai la incisivii superiori ,se adanceste odata cu inaintarea in varsta, largindu-se si umplandu-se cu tartru.
Curbura incisivilor, mai accentuata la cei 3 superiori, se destinde odata cu varsta, forma de arc de cerc devine ovala si apoi ascutita, cu un unghi de la an la an mai mic.
Aprecierea varstei iepurilor dupa alte indicii
Puii la nastere au pleoapele lipite, iar la 8-10 zile se dezlipesc si dupa aceea puii incep sa vada.
La nastere sunt fara par, la 6 zile se observa cresterea parului, care la 3 saptamani acopera bine corpul.
Puii se hranesc timp  de 3 saptamani numai cu lapte, dupa care ies din cuib si consuma nutret din hrana mamei.
La 2 luni are loc prima naparlire.
La 3 luni apare instinctul genezic si la 4-5 luni sunt dezvoltate organele sexuale, la mascul testiculele migrand din cavitatea palviana in scrotum.
Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. In tot acest timp, distanta intre oasele lungi ale membrelor, in special la genunchi si graset, se percepe cu usurinta, permitand delimitarea capetelor cu degetul, ceea ce se face mai greu dupa aceasta varsta.

UNGHIILE la iepurii tineri sunt scurte, subtiri, elastice si ascutite ; odata cu inaintarea in varsta se ingroasa si devin cornoase, tari, curbate si cu varful bont.
Culoarea unghiilor se inchide odata cu varsta, pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, indicand perioadele de gestatie sau de hranire deficitara, asemenator cercurilor observate pe coarnele ovinelor sau taurinelor in situatii asemanatoare.
Toate aceste criterii privitoare la varsta iepurilor de casa sunt orientative.
Ele sunt in functie de sortimentele de furajare folosite, modul de preparare a hranei, precum si de conditiile in care sunt crescuti.

In crescatoriile bine organizate, iepurii sunt individualizati (prin tatuaj la ureche sau cu crotalii numerotate), tinandu-se evidenta datei de nastere fiecaruia. Consultand aceasta evidenta, putem sti cu exactitate varsta iepurilor de casa din crescatoria respectiva.

Sursa: carti depre iepuri
Acest articol v-a fost oferit prin amabilitatea domnului cunicultor
IONUT CAMPEANU din Videle judetul Teleorman
( Crescator de iepuri rasa Urias German Gri )
Aflati mai multe informatii despre autor aici: http://ionutk.sunphoto.ro/

• Pododermatita sau bataturile la iepuri
• Determinarea Varstei la Iepurii de Casa
• Alimentatia Corecta a Iepurilor de Casa
• Standardul Rasei de Iepuri Neozeelandez Alb
• Ciorba de Iepure cu Galusti de Ficat - Retete Culinare

iepurii de casa ce pot manca pt o dezvoltare corecta

CE FEL DE HRANA VOM OFERI IEPURILOR ?

In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).

Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire , iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.

Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.

NUTRETURI FOLOSITE :

Furajele verzi

Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si  pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor .

Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).

In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :

• sunt ude cu roua ;
• sunt prafuite ;
• sunt impurificate cu pamant ;
• contin plante posibil toxice .

De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).

Fanurile de lucerna, trifoi si graminee

Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.

Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.

Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.

In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %.                                          



Furajele grosiere

Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).

Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).

Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.

Morcovul


Reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.

Sfecla furajera


Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).
Grauntele de cereale


Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb ) se pot administra intregi sau macinate.

In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.

Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.

Boabele de soia si mazare


Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).

HRANIREA  IEPURILOR  IN CRESCATORIILE  INTENSIVE

In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea ( este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite ).

Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :

• timpul de conservare a furajelor creste;
• temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
• creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
• se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
• se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .

Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutret granulat.

Uriasul Francez cateva caracteristici

Cea mai performantă rasă de iepuri realizată în Franța


După mai mulți ani de cercetări și încrucișări, cercetători francezi se pot lăuda cu cea mai mare și mai performantă rasă de iepuri din toate timpurile. După doar 6 luni, un iepure din rasa "uriasul Francez" va putea ajunge și la 30 de kg, acesta fiind principalul beneficiu.
Cei de la institul francez de cercetare spun că în decursul a doi ani vom putea cumpăra prima familie de iepuri de pe piață. Uriasul Francez așa cum îi zic cei ce au stabilit bazele rasei, prezintă o rezistență sporită la boli cât și o dezvoltare rapidă.
Si asta nu este tot, cercetătorii francezi vor să ducă performanțele la extrem.

Caracteristici specifice:

Capul este rotund, mare, lung de 14-16 cm, cu profilul aproape drept, având o curbură între ochi și nas ; are ochi expresivi, strălucitori ; urechile sunt de lungime mare (20-22 cm), purtate în sus ,drepte,îin formă de "V" și au vârfurile rotunde.

 Gâtul este scurt, gros, musculos și leaga bine capul de trunchi, la femela având o mica "salbă".

Trunchiul este cilindric, îndesat, plin de carne, cu pieptul adânc,, linia spinării dreaptă și largă, trenul posterior lat, dezvoltat armonios, rotund, musculos.

 Picioarele puternice, cu unghii albe sau roz.

 Coada de lungime mijlocie, dreaptă, bine îmblănită.

 Culoarea blanei diferă de la alb la maro. 

Despre cresterea iepurilor cele mai bune metode

Inmultirea iepurilor

Ai unul sau mai multi iepurasi acasa, care au ajuns la maturitate, si te-ai gandit ca e momentul sa ai si "nepoti", fie pentru a-ti mari familia, fie pentru a-i face cadou prietenilor sau doar a-i comercializa. Iepurii sunt mamifere care se inmultesc foarte usor si cu o prolificitate printre cele mai ridicate din lumea animala. Insa si aici trebuie tinut cont de niste reguli de baza, simple, dar esentiale pentru a avea animale sanatoase si fericite.

Varsta

Iepurii pot fi inmultiti numai cand ajung la maturitate, cand organele sexuale sunt complet formate si adaptate pentru a procrea. La rasele mici de iepuri maturitatea sexuala e atinsa la 5 luni (femelele), respectiv 6 luni (masculii). Rasele medii la 6 luni (femelele) si la 7 luni (masculii). La rasele mari si uriasi acest stadiu e atins mai tarziu: 8 luni pentru femele si 9 luni pentru masculi.

Frecventa

Iepuroaicele, spre deosebire de alte mamifere, nu au ciclu mentrual periodic, deci nu intra in calduri. Ele elibereaza ovulele la 10-12 ore de la imperechere. Astfel putem spune ca iepuroaicele sunt apte de procreat tot timpul. O femela poate fata si de 10 ori pe an, insa aceasta e o suprasolicitare a organismului si nu e recomandata. Pentru a evita suprapopularea nu lasati niciodata femelele impreuna cu masculii in aceeasi cusca. Zicala "a se inmulti ca iepurii" e cat se poate de adevarata. Mai ales ca iepurii beneficiaza si de o prolificitate foarte buna, aproximativ 8-12 pui la o fatare. Inmultind aceste valori cu numarul de potentiale imperecheri dintr-un an ajungem undeva la peste 100 de urmasi de la o singura mama. Asa ca pentru a controla inmultirea tineti separati indivizii de sexe opuse.

 

Masculii la fel sunt dispusi a se imperechea in orice moment. Totusi pentru o eficacitate maxima a actului sexual, adica fecundarea tuturor ovulelor este bine ca un mascul sa nu fie dat la monta mai mult de 7 ori pe saptamana, arareori de 2 ori pe zi. Intr-o crescatorie mica, de familie, ar trebui sa fie cam un mascul la 8-9 femele.

Alegerea viitorilor parinti

Pentru a avea urmasi de calitate trebuie in primul rand sa avem genitori (parinti) de valoare. De aceea vor fi alesi pentru reproducere doar acele exemplare care corespund cat mai bine standardului rasei respective sau care au cel mai bine exprimate caracteristicile pe care dorim sa le obtinem de la urmasi. Nu inmultiti iepurii daca: doriti sa experimentati ce va rezulta din combinarea a doua rase sau a doi indivizi de culori diferite (pentru aceasta studiati determinismul genetic al culorilor). Intotdeauna imperecheati indivizi ai aceleiasi rase sau cel putin din categorii asemanatoare (nu un pitic cu un urias). Scoateti de la reproductie acei indivizi cu boli genetice sau care nu au o stare de sanatate propice imperecherii. Daca unul din parteneri are de exemplu diaree sau orice boala contagioasa, o poate transmite si celuilalt.

IMPORTANT nu imperecheati frate cu sora! Pot rezulta urmasi cu abnormalitati sau mai firavi. In schimb orice combinatie de tipul mama-fiu sau tata-fiica este posibila. Desi idealul in genetica e sa imperechem indivizi cat mai diferiti genetic, pentru a avea urmasi cat mai viabili.

Imperecherea

Intotdeauna puneti femela in cusca masculului, altfel daca faceti invers masculul va fi prea ocupat cu adulmecarea incaperii partenerei decat sa incerce sa o monteze, iar pe de-alta parte femelele isi apara cu strasnicie teritoriul, astfel masculul poate fi atacat sau nu i se va permite sa "presteze". Deci regula de baza: femela vine la mascul; care la inceput o va mirosi, o va alerga cateva ture de cusca pana cand iepuroaica se va aseza, va ridica coada si ii va permite masculului sa se urce pe ea. Actul sexual va dura doar cateva secunde si se va termina printr-un sunet scos de mascul si caderea intr-o parte a acestuia, adesea cu un smoc de par al partenerei in gura. Moment in care procesul s-a terminat, iar femela poate fi transportata in cusca ei. E recomandat ca dupa 8-10 ore acest fenomen sa se repete pentru a fi siguri ca masculul si-a facut treaba ca la carte si nu cumva a nimerit pe langa vulva partenerei, in plus astfel poate creste numarul de ovule fecundate. Notati in calendar data la care s-a facut monta.

Gestatia

La iepuri gestatia dureaza 30-32 de zile din momentul in care a avut loc monta. Totusi pentru a fi siguri daca iepuroaica e gestanta la 14 zile se poate efectua o palpare a abdomenului, cu blandete, simtind la un moment dat intre degetul mare si index niste formatiuni ca boabele de strugure (puiutii). Acest control nu trebuie facut mai devreme deoarece pot fi afectati iremediabil puii. O alta tehnica folosita de unii crescatori e imperecherea femelei inca o data la 14 zile. Daca e gravida atunci ea va refuza masculul. Totusi unele femele pot accepta iepuroiul si daca sunt gestante. Cum la iepuri uterul are forma de Y e foarte posibil ca prima gestatie sa fie doar intr-un corn, iar a doua sa se produca in celalalt corn. Astfel pot aparea dificultati in sarcina si la nastere, puii din a doua runda de imperechere fiind nascuti prematur. Deci cel mai bine e sa se renunte la aceasta metoda de verificare a gestatiei.

Nasterea

Survine la aproximativ o luna de la imperechere. Cu cateva zile inainte sau chiar de la debutul sarcinii, e bine sa puneti in cusca iepuroaicei un cuib/o cutie pentru fatat. In apropierea momentului nasterii mama va incepe sa-si amenajeze cuibul strangand paie si smulgandu-si par de pe piept si burta pentru a amenaja cat mai confortabil culcusul. Nasterea are loc repede, in general noaptea. Puii sunt fara par si cu pleoapele alipite, ascunsi prin culcus. Nu e recomandat sa fie atinsi in primele zile, deoarece femela detectand mirosuri straine ar putea sa ii refuze de la alaptat sau chiar sa-i arunce din cuib, uneori chiar sa ii manance. E bine ca femela sa aiba in cusca dupa fatare apa si hrana.

 

Iepuroaicele sunt mame extrem de devotate si grijulii cu puii lor, care sunt niste nazbatii ambulante si extrem de dragalasi. Nu inmultiti iepurii doar pentru a va bucura de simpaticia puiutilor, luati in considerare si faptul ca acestia vor creste si vor deveni adulti, iar asta se intampla destulde repede, au un ritm de crestere alert. Respectati animalele pentru ceea ce sunt ele nu doar pentru aspect. Cu multa afectiune daruita iepurasul poate fi un animal de companie ideal.

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii.

 

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să ştim că:

• iepuroaicele manifestă călduri tot timpul anului;

• în ovarele iepuroaicelor, există permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei;

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca masculului, acceptă monta;

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime (tabelul 1);

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta;
• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul la 9 femele;
• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului (niciodată invers);
• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele), iepuroaica se readuce în cuşca ei;

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li se asigură o zi de pauză;
• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile după împerechere;

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g;

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile placentare şi puii morţi;

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.

Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o crescătorie, trebuie să ţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire şi adăpostire) în cadrul acesteia.
Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înţărcaţi pe cuşcă şi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la înţărcare.

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi:

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin 12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit din 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-15 septembrie.

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3 fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45 zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile.
• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4 fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300 zile/an.

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6 fătări/an/femelă şi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 zile/an.

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă un plan de montă şi fătări (tab. 2).

Tabelul 1 Caracteristici reproductive



Tabelul 2 Planificarea montelor şi a fătărilor

Boli frecvente la iepuri
Iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuti in captivitate. Trebuie acordata multa atentie comportamentului iepurelui, intrucat acesta va indica daca iepurele se simte sau nu bine. Daca iepurele dumneavoastra nu mai este vioi, sta retras si mai mult culcat este cazul sa apelati la un medic veterinar.
Pot fi mai multe cauze ale imbolnavirii iepurilor. Printre cele mai frecvente se afla urmatoarele:

• Alimentatia neadecvata;
• Ingrijire deficitara;
• Infectarea cu virusi, bacterii, ciuperci, etc.
• Deficiente ereditare;
• Raniri.

Printre cele mai des intalnite boli la iepuri se afla:

• Avitaminoza
• Cresterea neregulata a dintilor
• Boli digestive
• Boli respiratorii
• Boli infectioase
• Boli parazitare
• Insolatii si degeraturi

Foarte important de retinut este ca nu trebuie consumate sub nici o forma carne sau organe provenite de la un iepuri bolnavi sacrificati.
Hranirea Iepurilor
Atunci cand va horarati ca doriti sa cresteti iepuri, fie ca animale de casa sau in vederea dezvoltarii unei afaceri proprii, trebuie sa constientizati caracteristicile si nevoile acestor animale.
Iepurii sunt mamifere cu o durata de viata cuprinsa in general intre 8 si 12 ani pentru iepurii care traiesc in captivitate in conditii bune de viata. Durata de viata pentru iepurii care traiesc in salbaticie este mult mai mica atat din cauza conditiilor grele de viata cat si a animalelor de prada.
Pentru cei care dorec sa creasca iepuri in vederea dezvoltarii unei afaceri un avantaj major este perioada de gestatie mica la iepuri, de numai 31 de zile.
Iepurii sunt animale sociabile, prietenoase care au nevoie de compania altor animale de acelasi fel.
Inainte de a iti cumpara unul sau mai multi iepuri trebuie sa te asiguri in primul rand ca detii spatiu necesar pentru cresterea acestora. 
Nutritie
Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume. Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi ), de starea de sanatate sau de starea de gestatie.
Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta iepurelui.
Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o alimentatie variata, care sa contina:

• Substante minerale
• Vitamine
• Proteine, lipide ( grasimi ), glucid

In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).
Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire, iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.
Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.
NUTRETURI FOLOSITE :
Furajele verzi
Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si  pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor .
Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).
In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :

• sunt ude cu roua ;
• sunt prafuite ;
• sunt impurificate cu pamant ;
• contin plante posibil toxice .

De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).
Fanurile de lucerna, trifoi si graminee
Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.
Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.
Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.
In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %.                                         
Furajele grosiere
Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).
Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).
Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.
Morcovul reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.
Sfecla furajera
Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).
Grauntele de cereale

Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb) se pot administra intregi sau macinate.

In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.
Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.
Boabele de soia si mazare
Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).
HRANIREA  IEPURILOR  IN CRESCATORIILE  INTENSIVE
In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea (este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite).
Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :

• timpul de conservare a furajelor creste;
• temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
• creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
• se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
• se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .

Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutret granulat.